Cu Izolaţi în România, cunoaştem un tânăr care a lăsat şcoala pentru că a fost operat la inimă. Nu mai are voie să facă efort - ori aici sus fiecare pas e un efort. Tatăl lui e convins că bine nu mai are cum să fie aici sus. Fiindcă „pe munţii ăştia ne-o bătut faptele noastre”.
Ajungem şi la o şcoală cu 7 elevi şi un învăţător care urcă pe jos mai bine de o oră. Dar se bucură de fiecare urcuş, pentru că ştie că face bine elevilor săi: prin cuvintele lui, ei deschid cartea spre lume.
Ioana sau pustnica din Apuseni e poate cea mai intensă întâlnire din episodul acestei săptămâni. Se ajunge greu la ea şi ne bucurăm că ne primeşte. În cea mai mică colibă, e impăcată. Că are linişte, că e departe de lume. O întreabă pe Dite dacă noi avem linişte. Îi răspunde că nu. „Păi dacă nu auzi şi nu vezi, şi tu ai linişte”. E cât se poate de simplu, o formulă evidentă: întoarcerea spre sine, ignorând faptele zgomotoase din jurul nostru.